Decantarea este unul dintre acele elemente din procesul de servire a vinului care rămâne misterios și adeseori chiar intimidant pentru mulți consumatori.

Ce vinuri au nevoie de el? Când trebuie să o faci? Și cum? Este chiar necesar sau intră în categoria gesturilor pompoase, păstrate mai mult de fațadă, de cei care doresc să pară cunoscători?

Păstrează doar ce trebuie. DE CE și CUM.

În principiu, decantarea servește două scopuri: separarea vinului pur de orice sediment care s-ar fi putut forma pe parcurs, în sticlă, și aerarea acestuia, în speranța că intensitatea și aromele sale vor fi astfel mai vibrante în timpul servirii. Despre aerare am vorbit mai mult în articolul acesta.

Vinurile roșii învechite produc în mod natural sedimente în timp ce îmbătrânesc (vinul alb se comportă arareori astfel), pigmenții de culoare și taninurile fuzionează și „cad”, separându-se de băutura propriu-zisă. Amestecarea sedimentului în timpul servirii va întuneca și tulbura aspectul unui vin și îi poate modifica gustul, conferind arome amărui și o textură pietroasă. Această practică nu este dăunătoare, dar cu siguranță poate conduce la o experiență mai puțin plăcută, per total, și influența esențial aprecierea la adevărata valoare a băuturii nobile pe care o aveți la dispoziție.

Decantarea este pur și simplu procesul de separare a acestui sediment, ce se formează în mod absolut natural, de vinul limpede. Este destul de corect să presupunem că un vin roșu va acumula sedimente după o păstrare de peste 5 ani în sticlă. Astfel, chiar dacă acest lucru nu poate fi, uneori, verificat vizual, el ar trebui decantat. Iată cum puteți face asta simplu și corect, pas cu pas:

• Așezați sticla în poziție verticală timp de 24 de ore sau mai mult înainte de o desface, astfel încât sedimentul să poată aluneca în partea inferioară a sticlei, facilitându-i astfel separarea;
• Localizați un decantor sau un alt vas curat, limpede, din care vinul va putea fi turnat cu ușurință în pahare, ulterior;
• Îndepărtați sigiliul și dopul de plută;
• Ștergeți gâtul sticlei de posibile reziduuri (în cazul în care observați mucegai pe exteriorul dopului sau sticlei, nu vă îngrijorați – detalii în articolul dedicat, aici)
• Țineți o lumină sub gâtul sticlei; o lumânare sau o lanternă de buzunar care funcționează foarte bine;
• Turnați vinul în decantor încet și în mod constant, fără oprire; când ajungeți la conținutul din jumătatea inferioară a sticlei, turnați și mai încet;
• Opriți-vă de îndată ce vedeți că sedimentul ajunge la gâtul sticlei. Aceste reziduuri nu sunt întotdeauna evidente;
• Opriți-vă și dacă observați o schimbare în culoarea vinului, dacă acesta tinde să devină tulbure sau dacă vedeți ceea ce arată ca niște urme de praf pe interiorul gâtului sticlei.

Vinul este acum gata pentru a fi servit. Aruncați restul de câțiva mililitri de vin rămas, plin de sedimente, pe fundul sticlei.

Nu lăsați vinul la decantat peste noapte pentru că aerisirea prelungită va duce la pierderea aromei și parfumului vinului. Dacă nu doriți consumarea întregii sticle, în momentul deschiderii se va turna în decantor numai cantitatea dorită, restul vinului rămânând în sticla acoperită cu dop. 

Servirea vinului

După ce vinul a fost turnat în decantor, acesta trebuie lăsat să se aşeze o perioadă, care variază în funcţie de soiul vinului, de vechimea lui şi de cantitatea de sedimente pe care o conţine. Această perioadă poate varia de la câteva minute până la câteva ore. 

Vă atașăm și un video ce prezintă etapele decantării.

Better is old wine than new, and old friends like-wise.

Charles Kingsley, preot, istoric, novelist, secolul 19 Anglia

Sursa foto: Shutterstock

Autor: Ioana C. Teodorescu