• Decantarea – Pentru cei ce vor să savureze un vin nu doar să îl bea

    Puțini oameni știu că decantarea vinului este un obicei cel puțin la fel de vechi ca și crearea și savurarea lui.

    Romanii foloseau vasele de decantat ca parte din arta decorativă a caselor, locuitorii Veneției fiind însă cei care au readus la viață vasele de decantare cu gât lung și subțire, cu corpul rotund și plin, așa cum le cunoaștem azi.

    Ce este decantorul?

    Decantorul este un recipient din sticlă subţire, cu gâtul îngust şi lung şi cu baza largă, folosit la separarea sedimentelor din vin, în primul rând. O sticlă de vin învechită o anumită perioadă de timp, poate avea sediment în ea, ceea ce nu ți-ar face plăcere să găsești în paharul cu vin sau când guști. Pentru a împiedica acest lucru să se întâmple, vinul este decantat ( citește și articolul nostru simplu și ușor de urmat cu etapele decantării unui vin )

     

    Decantoarele sunt de diferite dimensiuni, unele dintre ele au chiar şi o sită pentru a reţine o parte din sedimente, iar altele sunt din sticlă ondulată, ceea ce ajută la o mai bună aerare a vinului. Acesta este al doilea motiv pentru care ai turna vinul într-un decantor, lăsarea vinului să respire, ceea ce duce la deschiderea și potențarea aromei conținute.

     

    Una dintre caracteristicile tuturor decantoarelor este însă comună: o sticlă de vin obişnuită, de 750 de mililitri, va umple recipientul până la cel mai larg diametru al său. Acest lucru permite expunerea vinului la aer pe o suprafaţă maximă.

     

    CÂND și CÂT este nevoie să decantăm vinul?  

     Întrebarea dacă, sau de cât timp este nevoie pentru a aerisi corespunzător un vin, poate genera o dezbatere amplă chiar și în rândul profesioniștilor din domeniul vinului.

    Unii consideră că un impuls suplimentar de oxigen poate „deschide” aroma unui vin și îi poate oferi o intensitate suplimentară. Dacă ați deschis deja un vin și nu pare impresionant încă de la prima degustare, atunci cu siguranță nu are cu ce să strice încercarea aerisirii sale moderate într-un decantor, pentru a vedea dacă asta îi poate transforma aroma într-una mai plăcută.

    Alții consideră că decantarea face ca aroma vinului să se estompeze mai repede, și că acesta este expus la o cantitate suficientă de oxigen și doar atunci când este rotit în pahar, fără o aerisire prealabilă. Luând în considerare acest punct de vedere, poate fi distractiv să experimentezi evoluția completă a aromei vinului, așa cum se deschide în pahar; s-ar putea să pierdeți o fază interesantă dacă vinul este decantat prea devreme sau pentru prea mult timp.

    Un vin deosebit de fragil sau vechi (mai ales unul de 10 ani sau mai mult – cum este și cazul multora dintre vinurile din gama premium Principe de Azahar) trebuie decantat doar 30 de minute înainte de a îl bea.

    Un vin roșu mai tânăr, mai viguros și mai plin, ori chiar și alb, poate fi decantat o oră, sau mai mult, înainte de servire.

    La unele degustări, vinurile se decantează cu ore în avans și pot arăta frumos, dar aceste experimente sunt riscante (vinul poate sfârși prin a se oxida) și se realizează cel mai bine de oameni foarte familiarizați cu felul în care vinurile îmbătrânesc și în care aromele lor evoluează.

    Dacă sunteți curioși din fire, ori doriți să înțelegeți mai mult domeniul și acest proces, cu precădere, puteți experimenta cu mai multe sticle din același vin – unul decantat și unul nu, sau sticle decantate pentru diferite perioade de timp – și vedeți ce preferați. Până la urmă, gusturile noastre, la fel ca și vinurile, sunt diverse și supuse schimbării. Așa cum ar trebui să fie.

    Să fi un entuziasmat al vinului înseamnă să te intereseze mai mult calitatea decât cantitatea.

    Jean-Claude Carrière, francez contemporan, novelist, scenarist, actor, director

    Autor: Ioana C. Teodorescu

  • Decantarea vinului – Ghid pentru începători

    Decantarea este unul dintre acele elemente din procesul de servire a vinului care rămâne misterios și adeseori chiar intimidant pentru mulți consumatori.

    Ce vinuri au nevoie de el? Când trebuie să o faci? Și cum? Este chiar necesar sau intră în categoria gesturilor pompoase, păstrate mai mult de fațadă, de cei care doresc să pară cunoscători?

    Păstrează doar ce trebuie. DE CE și CUM.

    În principiu, decantarea servește două scopuri: separarea vinului pur de orice sediment care s-ar fi putut forma pe parcurs, în sticlă, și aerarea acestuia, în speranța că intensitatea și aromele sale vor fi astfel mai vibrante în timpul servirii. Despre aerare am vorbit mai mult în articolul acesta.

    Vinurile roșii învechite produc în mod natural sedimente în timp ce îmbătrânesc (vinul alb se comportă arareori astfel), pigmenții de culoare și taninurile fuzionează și „cad”, separându-se de băutura propriu-zisă. Amestecarea sedimentului în timpul servirii va întuneca și tulbura aspectul unui vin și îi poate modifica gustul, conferind arome amărui și o textură pietroasă. Această practică nu este dăunătoare, dar cu siguranță poate conduce la o experiență mai puțin plăcută, per total, și influența esențial aprecierea la adevărata valoare a băuturii nobile pe care o aveți la dispoziție.

    Decantarea este pur și simplu procesul de separare a acestui sediment, ce se formează în mod absolut natural, de vinul limpede. Este destul de corect să presupunem că un vin roșu va acumula sedimente după o păstrare de peste 5 ani în sticlă. Astfel, chiar dacă acest lucru nu poate fi, uneori, verificat vizual, el ar trebui decantat. Iată cum puteți face asta simplu și corect, pas cu pas:

    • Așezați sticla în poziție verticală timp de 24 de ore sau mai mult înainte de o desface, astfel încât sedimentul să poată aluneca în partea inferioară a sticlei, facilitându-i astfel separarea;
    • Localizați un decantor sau un alt vas curat, limpede, din care vinul va putea fi turnat cu ușurință în pahare, ulterior;
    • Îndepărtați sigiliul și dopul de plută;
    • Ștergeți gâtul sticlei de posibile reziduuri (în cazul în care observați mucegai pe exteriorul dopului sau sticlei, nu vă îngrijorați – detalii în articolul dedicat, aici)
    • Țineți o lumină sub gâtul sticlei; o lumânare sau o lanternă de buzunar care funcționează foarte bine;
    • Turnați vinul în decantor încet și în mod constant, fără oprire; când ajungeți la conținutul din jumătatea inferioară a sticlei, turnați și mai încet;
    • Opriți-vă de îndată ce vedeți că sedimentul ajunge la gâtul sticlei. Aceste reziduuri nu sunt întotdeauna evidente;
    • Opriți-vă și dacă observați o schimbare în culoarea vinului, dacă acesta tinde să devină tulbure sau dacă vedeți ceea ce arată ca niște urme de praf pe interiorul gâtului sticlei.

    Vinul este acum gata pentru a fi servit. Aruncați restul de câțiva mililitri de vin rămas, plin de sedimente, pe fundul sticlei.

    Nu lăsați vinul la decantat peste noapte pentru că aerisirea prelungită va duce la pierderea aromei și parfumului vinului. Dacă nu doriți consumarea întregii sticle, în momentul deschiderii se va turna în decantor numai cantitatea dorită, restul vinului rămânând în sticla acoperită cu dop. 

    Servirea vinului

    După ce vinul a fost turnat în decantor, acesta trebuie lăsat să se aşeze o perioadă, care variază în funcţie de soiul vinului, de vechimea lui şi de cantitatea de sedimente pe care o conţine. Această perioadă poate varia de la câteva minute până la câteva ore. 

    Vă atașăm și un video ce prezintă etapele decantării.

    Better is old wine than new, and old friends like-wise.

    Charles Kingsley, preot, istoric, novelist, secolul 19 Anglia

    Sursa foto: Shutterstock

    Autor: Ioana C. Teodorescu

  • Puteți bea vin dintr-o sticlă cu un plus de mucegai?

    E timpul! După câteva luni de așteptare, a venit ziua să deschizi acea sticlă de vin scumpă pe care o păstrezi pentru ocazii speciale, deja de mult prea mult timp. Poate că e sărbătoare, ziua ta, aniversarea voastră, sau ai primit o promovare. Sau poate ai reușit să eviți cu grație o concediere. Ei bine, indiferent care ar fi momentul pe care alegi să îl marchezi, acesta este al tău, îți aparține, și îți dă “dreptul” să termini ziua cu o sticlă de vin pe care probabil nu ți-o poți permite prea des.

    Și uite așa ajungem la lucrurile serioase. Ai tăiat ceremonios folia, ai dat la o parte sigiliul și ai dezvăluit dopul, așteptând cu ardoare să simți aroma pătrunzătoare a unei băuturi de colecție. Când – brusc – privirea ți se oprește pe un detaliu ce ridică instantaneu niște semne de întrebare – spori de mucegai alb pot fi observați cu ochiul liber în partea de sus a sticlei. Acum răsare suspiciunea, iar cel mai probabil mintea îți va pendula între două variante – cea în care acest tip de mucegai e unul bun, care denotă de fapt doar că ceva a fost făcut bine (cum ar fi botrytis), sau cea în care acesta este exact tipul de mucegai care va pune stăpânire pe casă și te va îmbolnăvi.

    Ei bine, nu vă pot spune decât atât – ștergeți dopul cu un zâmbet, și beți vinul cu (și mai mare) bucurie!

    Mucegaiul ce poate fi regăsit pe partea exterioară a dopului de plută nu înseamnă altceva decât că sticla a fost depozitată în mod corespunzător! Pivnița perfectă este răcoroasă și cu un grad de umiditate atât de ridicat încât e greu de întâlnit în altă parte. Temperatura scăzută împiedică fermentarea necontrolată a vinului, iar umiditatea împiedică uscarea plutei. Un dop de plută uscat în uitare, fără umiditate corespunzătoare, va ocupa din ce în ce mai puțin spațiu, lăsând în timp tot mai mult și mai mult aer în sticlă. Probabil știți deja acest lucru, dar oxidarea nu e deloc un lucru bun pentru vin.

    Nu sunteți chiar convinși? Uitați-vă puțin în istorie și la unele dintre cele mai frumoase peșteri de vin din lume, cum ar fi Cune Winery din Rioja, Spania, care este acoperită în mod absolut natural de mucegai. Acestea fiind spuse, vă rog să vă ștergeți din minte orice îngrijorare referitoare la aspectul dopului de sub sigiliu.


    Cât despre vinurile Principe de Azahar, ele sunt îmbuteliate cu un dop dintr-un material special care protejează vinul. 

    Anumite vinuri trebuie să aibă o anumită vechime pentru a atinge o calitate superioară, un fapt cunoscut publicului general. Însă ceea ce se pierde din vedere, este că în urma învechirii poate apărea mucegaiul, atît pe dop, cât și pe etichetă. 

    Datorită faptului că sticlele de vin Principe de Azahar sunt îmbuteliate artizanal, pot rămâne urme de vin pe exteriorul dopului. La plasarea sigiliului, dacă se captează o bulă de aer, pe aceste sticle apare mucegai. Acesta se află în partea exterioară, între dop și sigiliu, nu în interior, neafectând în vreun fel calitatea ori aroma conținutului. Apariția mucegaiului este o dovadă în plus a faptului că ați achiziționat un vin autentic, de rezervă, deoarece procesul durează foarte mulți ani pentru ca vinul să se comporte în acest fel.

    În concluzie, nu lăsați micii spori de mucegai să vă strice pofta de a gusta ceva cu adevărat special. În schimb, ridicați paharul (și) în cinstea micilor martori tăcuți ai acestui proces fantastic de fabricare a băuturii nobile pe care o aveți de savurat, și fiți fericiți că cineva și-a dat interesul suficient pentru a avea grijă de vin înainte ca acesta să marcheze momentul perfect de astăzi.

    Degustare plăcută!

    Autor: Ioana C. Teodorescu